• Semne de punctuatie si ortografie

Semnele de punctuatie: ghid complet

Semnele de punctuatie sunt importante pentru clarificarea si structurarea mesajelor scrise. De la simpla virgula pana la semnele de intrebare sau exclamare, fiecare semn de punctuatie are un rol distinct pe care trebuie sa-l cunoastem pentru a scrie propozitii clare si corecte. In acest artricol vom explora diversele semne de punctuatie, regulile lor de utilizare si vom oferi exemple practice pentru o intelegere mai buna a lor.

Ce sunt semnele de punctuatie?

Semnele de punctuatie sunt simboluri folosite in limba scrisa pentru a marca structura si intonatia frazelor, precum si pentru a clarifica sensul propozitiilor.
Iata care sunt semnele de punctuatie:

    • Punctul
    • Semnul intrebarii 
    • Semnnul exclamarii 
    • Virgula
    • Punctul si virgula
    • Doua puncte
    • Semnele citarii/Ghilimelele
    • Linia de dialog si de pauza
    • Parantezele rotunde
    • Parantezele patrate
    • Punctele de suspensie (puncte-puncte)
    • Cratima (liniuta de unire sau de despartire)
    • Apostroful

Punctul

Punctul este semnul grafic de punctuatie care marcheaza pauza ce se face intre propozitii/frazeindependente ca sens. Se pune la sfarsitul propozitiilor enuntiative (afirmative sau negative). Chiar si la sfarsitul acestei propozitii vom pune un punct.

Exista situatii cand este interzis sa se foloseasca punctul, de exemplu in diverse abrevieri (de exemplu: DJ, ADN, etc).

Semnul intrebarii 

Semnul intrebarii este semnul grafic de punctuatie care marcheaza intonatia propozitiilor/frazelor interogative (afirmative sau negative). 

Exemple de propozitii cu semnul intrebarii: 
- Unde mergi?
- De ce nu ai invatat?
- Cat de des te duci la bunici?

STIAI CA? Semnul intrebarii este atribuit lui Flaccus Albinus Alcuinus si a fost inventat la sfarsitul secolului al VIII-lea. Pe atunci, punctus interrogativus era compus dintr-un punct si o forma de „fulger” dinspre dreapta spre stanga. 

Semnnul exclamarii 

Semnul exclamarii semnul grafic de punctuatie care marcheaza intonatia propozitiilor/frazelor exclamative sau imperative (afirmative sau negative). Se foloseste si dupa interjectii sau vocative care exprima stari afective. 

Iata cateva exemple de propozitii cu semnul exclamarii:
- Nu este adevarat!
- Ce frumoasa esti!
- Nu se poate asa ceva!

DE STIUT! Semnele “!” si “?” se pot folosi amandoua la sfarsitul unei propozitii,  atunci cand se exprima si o mirare si o intrebare in acelasi timp! - De exemplu: „Cum se poate asa ceva!?”

Dupa semnul intrebarii si semnul exclamarii, initiala majuscula marcheaza inceputul altui enunt si presupune o pauza precedenta mai lunga, pe cand initiala mica semnaleaza continuarea comunicarii in acelasi enunt si o pauza interioara mai mica, deci un tempo mai grabit al vorbirii 

Virgula

Virgula ca semn de punctuatie marcheaza o pauza mai mica decat punctul. Ea delimiteaza propozitii in cadrul frazei si parti de propozitie in cadrul propozitiei, pe baza raporturilor sintactice dintre ele. Virgula reda grafic ritmul vorbirii si al intonatiei.

Exista mai multe situatii concrete de folosire a virgulei, dupa cum urmeaza: 

1. Pentru a desparti termenii unei enumeratii

Exemplu: Am cumparat cirese, mere, pere si banane. 

2. Pentru a desparti un substantiv de o apozitie/apozitia de restul propozitiei

Exemplu: A venit Maria, vecina, in vizita. 

3. Pentru a desparti substantivul in vocativ de restul propozitiei

Exemplu:Vino, baiatule! 

4. Pentru a desparti vorbirea directa de vorbirea indirecta

Exemplu:„−Se intoarce Sia, zise Lina.” (Hortensia Papadat‐Bengescu, Concert din muzica deBach) 

5. Pentru a marca lipsa unui verb predicativ sau copulativ

Exemplu:„Adesea, puse alaturi, caietul lui ai fi zis ca este modelul de caligrafie, scris de mana...”(I.L. Caragiale, Triumful talentului) 

6. Pentru a desparti constructia participiala/gerunziala aflata la inceputul propozitiei

Exemple:„Schimband ceea ce‐i de schimbat, N. Iorga a jucat in cultura romana, in ultimele patrudecenii, rolul lui Voltaire.” (G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent) 

„Strapunsi de degetul razbunator al lui N. Iorga, dusmanii invizibili se prabuseau surd pedusumele...” (idem) 

7. Pentru a desparti constructia incidenta de restul propozitiei.

Exemplu:„Subt influentele mahomedane si venetiene si chiar, poate, sub clima nordica...” (Al.Odobescu, Pseudo-kynegetikos) 

8. Pentru a desparti adverbele de negatie si afirmatie (daca au valoare de propozitie) de restul enuntului

Exemplu: „Da, raspunse acesta cu glasul stins.” (G. Calinescu, Enigma Otiliei) 

9. Pentru a marca raportul de coordonare/subordonare dintre propozitiile frazei

Exemple: A venit, dar nu a spus nimic. 
Ca esti un om onest, o stie oricine. 
 

Cu punct, virgula sau cratima? Cum sa scrii corect romaneste in ABSOLUT orice situatie!

REGULI DE PUNCTUATIE SI ORTOGRAFIE... pentru elevi si nu numai, aparuta la editura Rentrop & Straton - un instrument practic care defineste, explica si exemplifica fiecare:

• semn de punctuatie 
• semn ortografic
• ortograma. 

Click AICI pentru detalii si comanda >>

Punctul si virgula

Punctul si virgula este semnul grafic care marcheaza o pauza mai mare decat cea redataprin virgula si mai mica decat cea redata prin punct. Folosirea acestui semn grafic depindede cel care scrie textul, pentru ca este mai mult un mijloc stilistic decat gramatical. 

Exemplu: „Am ajuns si noi la cabana; ea ne astepta deja acolo de vreo o ora.” 

Doua puncte

Doua puncte este semnul grafic de punctuatie care marcheaza o pauza, in general, mai mica decat pauza indicata prin punct. 

Exista mai multe situatii in care se folosesc doua puncte, iata cateva exemple:

1. Inaintea unei enumeratii

Exemplu: „Lucrurile importante pentru mine sunt: familia, sanatatea, prietenii si  muzica.” 

2. Inainte de vorbirea directa

Exempl: „Dupa ce vorbi cu el pe un ton normal, a spus aceste cuvinte mai aspru: 
− De ce nu vrei sa intelegi?” 

3. Inainte de o explicatie sau inainte unei concluzii

Exemple: 

„Adevarul este acesta: am uitat sa invat!” 
„Concluzia este urmatoarea: trebuie sa ma antrenez mai bine!”

Semnele citarii/Ghilimelele

Semnele citarii (ghilimelele)sunt semnele grafice de punctuatie care semnaleaza reproducerea unui enunt spus sau scris de cineva. Acest semn se pune la inceputul si la sfarsitulunei citari, inchizand vorbirea directa. 

IMPORTANT! Desi punctuatia romaneasca foloseste atat [„ ”], cat si [« »], se vor folosi ca ghilimele de introducere a citatelor ghilimelele rotunde. Pentru citatele din interiorul unui alt citat se vor folosi ghilimelele unghiulare (frantuzesti).
 

Linia de dialog si de pauza

Linia de dialog si de pauza are doua functii cu totul diferite: 
Linia de dialog marcheaza inceputul vorbirii directe (interventia fiecarei persoane care ia parte la conversatie), pe cand linia de pauza marcheaza pauza dintre diferitele parti ale propozitiei, dintre propozitii si fraze.

Linia de pauza se foloseste in mai multe situatii, precum: 

1. Pentru a delimita cuvantul/cuvintele si constructiile intercalate

Exemple:
„Osul − la inceput numai plesnit − s‐a crapat de tot si puiul a cazut cu o aripa moarta.”
„Profesorul nostru de matematica – Ioan Aldea – este cel mai iubit dascal de copii.”
 
2. Pentru a delimita apozitia explicativa/atributul izolat

Exemplu:
„Rani ducem − izvoare −/ deschise subt haina.” (Lucian Blaga, Cantareti bolnavi) 

3. Pentru a marca lipsa predicatului sau a verbului copulativ

Exemplu:
„Andrei a mers la film; Mihai – in parc.” 

Parantezele rotunde si patrate

Parantezele rotunde marcheaza un adaos in interiorul unei propozitii sau al unei fraze. 
Daca o fraza este complet redata intre paranteze, semnul de punctuatie va fi pus inainte de inchiderea parantezei.

Exemplu: „Eu si prietenele mele cele mai bune (Ioana, Maria si Diana) vom petrece weekend-ul la mare.”
 
Parantezele patrate se utilizeaza pentru a insera un text care contine deja o intercalare intreparanteze rotunde, pentru a incadra o interventie in interiorul unui text citat.

Exemplu: „Actul vizat a fost modificat [a se vedea Regulamentul (CEE) nr. 3600/85].” 

Punctele de suspensie (puncte-puncte)

Punctele de suspensie marcheaza o pauza mare in cursul vorbirii. Ele nu marcheaza sfarsitul unei propozitii sau al unei fraze, ci indica, in general, o intrerupere in sirul vorbirii.
In textele literare, le regasim in diverse situatii:

Pentru a marca o vorbire  incoerenta – Exemplu: „Nu stiu ce sa spun… cred ca are dreptate… poate ca… sau nu…, dar, totusi…”
Pentru a sugera tonul meditativ, confesiv al eului liric - Exemplu: „Samburele crud al mortii e‐n viata... Si‐n marire/Afli germenii caderei. […]” (Mihai Eminescu,Memento mori) 
Pentru a marca lipsa unor propozitii sau a unor fraze – Exemplu: „Si mai intai poezia este un product de lux al vietii intelectuale, une noble inutilité, cum a zis asa de bine Mme de Staël. […]”. 

Cratima (liniuta de unire sau de despartire)

Cratima este semnul de punctuatie care se foloseste pentru repetitii, unele expresii sau numerale . 
Exemple:
− in repetitii: incet-incet nea-m imprietenit 
− in expresii: tura-vura, talmes-balmes 
− intre doua numerale, pentru a arata aproximatia numerica: doua-trei zile, sapte-opt copii

Apostroful

Apostroful marcheaza caderea accidentala a unor sunete de la inceputul, mijlocul sau sfarsitul unui cuvant.
De exemplu: „'neata!”, „sal'tare!”, „deodat'apare”,„'traiti!” si altele.

In prezent, apostroful este destul de rar‐intalnit, dar era folosit istoric cu rolul de astazi al cratimei: „intr’un”, „n’am putut”.