Timpurile verbului se refera la momentul desfasurarii unei actiuni. De la prezentul care descrie actiuni in desfasurare in momentul vorbirii, pana la viitorul anterior care indica o actiune care urmeaza sa aiba loc inaintea unei alte actiuni din viitor, timpurile verbale contribuie la claritatea si precizia comunicarii in limba romana si de aceea este important sa le cunoastem. In acest articol, vom explora in detaliu diferitele timpuri verbale, de la cele simple la cele compuse, si vom analiza modul in care sunt utilizate in diverse contexte lingvistice.
Care sunt timpurile verbului?
Simplu spus, exista 3 timpuri principale ale verbului, si anume:
Prezentul indica o actiune care se desfasoara in momentul vorbirii, de exemplu: "
Eu cant." sau "
El studiaza in fiecare zi."
Trecutul indica o actiune care s-a desfasurat inainte de momentul vorbirii, de exemplu: "
Am fost la cinema ieri." sau "
Ea a castigat concursul anul trecut."
Timpul trecut are mai multe nuante, care difera in functie de modul verbului.
Viitorul indica o actiune care se va desfasura dupa momentul vorbirii, de exemplu: „
Eu voi pleca maine la Paris.” sau „
Nu vom fi acolo cand ajungi tu.”
Si in cazul viitorului exista mai multe nuante, de exemplu viitorul anterior („va fi invatat”)
Timpurile modului indicativ
Modul indicativ este singurul mod din limba romana care are toate timpurile: prezent, trecut si viitor. Iata in detaliu care sunt timpurile verbului la modul indicativ:
Timpul prezent al verbului la indicativ
Timpul prezent: „Eu mananc”, „Tu alergi”, „El/Ea lucreaza”, „Noi cantam”, „Voi invatati”, „Ei /Ele pleaca”
Citeste si:
Modurile verbelor: definitii, explicatii, exemple Timpul trecut la modul indicativ
La indicativ, exista 4 forme trecut, si anume:
1.Perfectul compus arata o actiune realizata si terminata in trecut.
Exemple: „Eu am decis”, „Tu ai asteptat”, „El/ea a plans”, „Noi am cantarit”, „Voi ati inteles”, „Ei/Ele au primit”
Perfectul compus = verbul „a avea” la prezent + participiul verbului de conjugat |
2.Imperfectul arata o actiune petrecuta in trecut fata de momentul vorbirii, dar neterminata.
Exemple: „Eu invatam”, „Tu erai”, „El mergea”,”Noi vorbeam”, „Voi fugeati”, „Ei plecau”
Imperfectul = radicalul verbului la infinitiv + sufixul „-a” sau „-ea” sau „-ia” + desinentele de pers. si nr. |
Iata cateva conjugari la imperfect:
| sufixul "-a" | sufixul"-ea" | sufixul "-ia" |
| vb terminate in "-a" | vb terminate in "-i" | vb in "-ea" | vb in "-e" | vb in "-i" | vb in "-i" precedate de vocala |
pers I sg | mancam | coboram | vedeam | bateam | munceam | locuiam |
pers a II-a sg | mancai | coborai | vedeai | bateai | munceai | locuiai |
pers a III-a sg | manca | cobora | vedea | batea | muncea | locuia |
pers I pl | mancam | coboram | vedeam | bateam | munceam | locuiam |
pers a II-a pl | mancati | coborati | vedeati | bateati | munceati | locuiati |
pers a III-a pl | mancau | coborau | vedeau | bateau | munceau | locuiau |
3.Perfectul simplu exprima o actiune realizata in trecut si terminata de curand.
Exemple pentru timpul verbului perfectul simplu: „
Eu plecai”, „Tu cantasi”, „Noi veniram”, „Voi mancarati”, „Ei vorbira” Perfectul simplu se formeaza astfel:
a) Se ia forma de participiu a verbului : de exemplu: avut, mers, plecat, mancat etc
b) Verbului al carui participiu se termina in „-t”, i se elimina aceasta consoana, si i se adauga desinentele specifice persoanei si numarului de mai jos
Verbului al carui participiu se termina in „-s” i se adauga „-e” + desinenta specifica.
Desinentele sunt urmatoarele:
„-i”(pers. I sg)
„-si” (pers. a-II-a sg),
nicio desinenta la pers. aIII-a sg,
„ -ram” (pers. I pl)
„ -rati” (pers. aII-a pl)
„-ra” (pers.aIII-a, pl)
4.
Mai mult ca perfectul arata o actiune trecuta, terminata inaintea altei actiuni trecute.
Exemple: „
eu asteptasem”, „noi vorbiseram”, „ei incetasera” Mai mult ca perfectul se formeaza ca perfectul simplu, doar ca i se mai adauga un „-se”.
Timpul viitor la modul indicativ
La indicativ avem: timpul viitor standard (eu voi pleca), timpul viitor anterior (eu voi fi plecat) si timpul viitor popular (eu o sa plec/eu am sa plec)
Viitor standard = verbul auxiliar „a vrea” + infinitivul verbului de conjugat |
Viitor anterior = verbul auxiliar „a vrea” + infintivul „a fi” + participiul verbului de conjugat |
Viitor popular = verbul auxiliar „a avea” + formele de conjunctiv prezent ale verbului de conjugat |
Timpurile modului conjunctiv
Modul conjunctiv exprima o actiune realizabila, posibila („Vreau sa citesc o carte”) si are doua timpuri: prezent si perfect.
Timpul verbelor la prezent, modul conjunctiv se formeaza cu „sa”+ prezentul verbului de conjugat („sa vizitez”, „sa plec”, „sa invit”, etc)
Conjunctivul perfect se formeaza cu „sa” + verbul „a fi” + participiul verbului de conjugat („sa fi citit”, „sa fi spus”)
Timpurile modului imperativ
Modul imperativ are un singur timp, cel prezent!
Exemple: „Citeste!”, „Invata!”, „Plecati!”
Modul imperativ are doar pers. AII-a sg si plural, forma afirmativa si negativa.
Asadar, timpurile verbului exprima momentul in care se desfasoara o actiune. Intelegerea diferitelor timpuri verbale si modul lor corect de utilizare ne ajuta sa comunicam eficient si sa ne exprimam ideile si gandurile intr-un mod clar si concis.
Sfaturi pentru Nota 10 - Raspunsuri si Explicatii
DA! Descopeara
Culegerea de rezumate IX-XII in conformitate cu programa scolara! Pentru succesul maxim la orice examen!
Scurt si la obiect exprimat – lucrarea il ajuta: - sa recapituleze rapid toate operele literare studiate la clasa in cei 4 ani de liceu;
- sa fixeze ideile principale;
- sa reconstruiasca imaginea personajelor implicate in desfasurarea actiunii;
- sa emita idei pertinente;
- sa construiasca eseuri, paralele si comparatii corecte.