• Capcanele gramaticii

Propozitia. Tipuri de propozitii si relatiile lor intr-o fraza

Propozitiile sunt unitati de comunicare care exprima o idee sau un gand complet, iar clasificarea lor in tipuri ajuta la intelegerea structurii si functionarii limbii. Vom discuta in acest articol care sunt tipurile de propozitii din limba romana, care sunt relatiile lor intr-o fraza si cum se analizeaza propozitiile in fraza!

Tipuri de propozitii

Exista mai multe clasificari ale propozitiilor, insa principalul criteriu se refera la structura propozitiei. Astfel, pot fi:

Propozitii simple – propozitii care contin doar subiect si predicat.

Exemplu de propozitie simpla: "Copilul plange". 

Propozitii dezvoltate – sunt propozitiile care au cel putin o parte secundara de propozitie, pe langa subiect si predicat. Partile secundare de propozitie includ: atribute, complemente, prepozitii etc)

Exemplu de propozitie dezvoltata: "Copilul plange din cauza sperieturii trase".

Un alt criteriu major de clasificare a propozitiilor se refera la statutul propozitiei una fata de alta. Astfel, pot fi:

Propozitii independente (propozitii principale) -  propozitiile care au sens de sine statator. 
Propozitii dependente (propozitii secundare) – nu au sens singure sau nu contin suficienta informatie, fiind dependente de alte propozitii pentru a fi intelese in mod corespunzator.  

Propozitiile independente si cele dependente se clasifica la randul lor in mai multe tipuri de propozitii. 

Propozitiile independente pot fi :

• enuntiative (propriu-zise, optative, imperative, potentiale si dubitative)
• interogative si exclamative
• afirmative si negative

Propozitiile dependente/ subordonate/ secundare pot fi:

• Propozitia subordonata subiectiva
• Propozitia subordonata predicativa
• Propozitia subordonata atributiva
• Propozitia subordonata completiva
• Propozitii subordonate circumstantiale

Propozitii enuntiative 

Propozitiile enuntiative sunt acele propozitii care exprima informatii, idei sau fapte si sunt caracterizate de faptul ca transmit o afirmatie sau o negatie despre realitate. Ele sunt cel mai frecvent intalnite in comunicarea de zi cu zi si sunt folosite pentru a transmite informatii obiective sau subiective.

Ele pot descrie situatii, exprima opinii, relata experiente sau comunica ganduri. Aceste tipuri de propozitii pot fi simple sau dezvoltate si pot fi exprimate intr-o varietate de forme si stiluri, in functie de contextul si scopul comunicarii.

Exemplu de propozitie enuntiativa afirmativa: "Soarele straluceste pe cer."

Exemplu de propozitie enuntiativa negativa: "Nu ploua astazi."

Propozitiile enuntiative propriu-zise sunt cele care exprima actiuni sau stari reale, sigure si se construiesc cu verbe la modul indicativ.
Exemplu: "Am fost la munte in concediul asta".

Propozitiile enuntiative optative exprima o dorinta si se construiesc cu verbe la modul conditional-optativ sau conjunctiv. 
Exemplu: "As fi vrut si eu un bilet la concert."
"Sa fi avut si eu atatia bani!"

Propozitiile enuntiative imperative sunt folosite pentru a da ordine, instructiuni sau sfaturi. Ele exprima o actiune dorita sau necesara. De exemplu, "Deschide fereastra!" este o propozitie imperativa care indica o actiune dorita.

Propozitiile enuntiative potentiale: arata probabilitatea sau posibilitatea si se creeaza cu modul conditional-optativ, indicativ sau conjunctiv.
Exemplu "Nu m-as grabi cu o astfel de concluzie".

Propozitia enuntiativa dubitativa : arata o indoiala, nesiguranta, banuiala sau nehotarare si se creeaza cu modul indicativ sau prezumtiv. 
Exemplu "S-o fi saturat numai cu ciorba!"

Propozitii interogative si exclamative

Propozitiile interogative sunt propozitii folosite pentru a pune intrebari, ceran informatii despre un obiect, stare, actiune.
Exemplu: "Unde mergi?" sau "De ce esti suparat?"

Propozitiile exclamative sunt cele care exprima o emotie, surpriza sau exclamatie. Ele pot fi exprimate in forma afirmativa sau negativa si sunt caracterizate de utilizarea semnului de exclamare.
Exemplu: "Ce frumos este acest peisaj!"

Propozitiile afirmative si negative

Propozitiile afirmative sunt folosite pentru a exprima afirmatii sau concluzii , iar propozitiile negative sunt cele care exprima o negare sau dezaprobare.
Exemple de tipuri de propozitii afirmative:"Cainele latra. Ana merge la bunica."
Exemple de  tipuri de propozitii negative: "Nu m-a bagat in seama. Nu esti deloc rezonabil."
 

Tipuri de propozitii subordonate

Propozitiile subordonate sunt cele care nu au sens singure, ele au nevoie de alte propozitii pentru a fi intelese.
Exista mai multe tipuri de propozitii subordonate, iata care sunt acestea:

Propozitia subordonata subiectiva - Este o propozitie subordonata care indeplineste functia de subiect in raport cu regenta sa. Raspunde la intrebarile: ce? Cine?
Exemplu: "Ceea ce spui este adevarat." (Propozitia subordonata subiectiva este "Ceea ce spui").

Propozitia subordonata predicativa - Este o propozitie subordonata care inlocuieste un nume predicativ in cadrul unei fraze, oferind informatii despre subiect sau despre complementul direct al acesteia. Raspunde la intrebarile: ce? Cum? ce fel de?
Exemplu: "Mama mea este convinsa ca va reusi." (Propozitia subordonata predicativa este "ca va reusi").

Propozitia subordonata atributiva -  Este o propozitie subordonata care indeplineste functia de atribut in cadrul unei fraze . Raspunde la intrebarile: are? ce fel de? al (a, ai, ale) cui?cat?
Exemplu: "Persoana care a castigat premiul este prietena mea." (Propozitia subordonata atributiva este "care a castigat premiul").

Propozitia subordonata completiva - Este o propozitie subordonata care indeplineste rolul de complement direct sau indirect in cadrul unei fraze. Raspunde la intrebarile: Pe cine? Ce? (complement direct), cui? despre cine/ ce? de cine? cu cine/ ce? la cine/ ce? pentru cine/ ce? impotriva cui? asupra cui? (complement indirect)
Exemplu: "Stiu ca ai venit." (Propozitia subordonata completiva este "ca ai venit").

Propozitii subordonate circumstantiale - Sunt propozitii subordonate care exprima circumstante ale actiunii sau ale starii din propozitia principala si pot fi de diferite tipuri, precum cauza, scopul, conditia, locul, timpul etc.
Exemplu: "A plecat de acasa pentru ca era tarziu." (Propozitia subordonata circumstantiala este "pentru ca era tarziu").

Relatiile intre propozitiile dintr-o fraza

Intre propozitiile dintr-o fraza se stabilesc mai multe tipuri de raporturi:

• relatie de coordonare, intre propozitii de acelasi fel (fie principale, fie secundare);
• relatie de subordonare, intre propozitia secundara si propozitia principala de care ea depinde.

1. Relatia de coordonare in fraza

Relatia care se stabileste intre doua sau mai multe propozitii de acelasi fel, intr-o fraza, se numeste relatie de coordonare.
Exemplu: "Mama merge la piata,/1 eu ma joc,/2 iar bunica face o prajitura./3"

Coordonarea poate fi realizata prin:

• juxtapunere - este relatia care se stabileste in fraza intre propozitii de acelasi fel, cu ajutorul semnelor de punctuatie virgula sau punctul si virgula. In vorbire, acest raport este marcat prin intonatie.
• prin jonctiune - este relatia care se stabileste in fraza intre propozitii de acelasi fel, cu ajutorul unor cuvinte specifice, numite conectori (conjunctii): si, dar, iar, deci, asadar, ori, sau, fie etc.

In fraze mai lungi, care contin mai mult de doua propozitii, ele pot fi coordonate atat prin juxtapunere, cat si prin jonctiune.

Analiza unei fraze presupune urmatoarele etape:

• identificarea predicatelor;
• identificarea elementelor de relatie (cuvinte de legatura sau semne de punctuatie);
•  impartirea frazei in propozitii si numerotarea acestora;
• stabilirea relatiilor dintre propozitii (de coordonare sau de subordonare).

2. Relatia de subordonare

​Relatia de subordonare este relatia care se stabileste intre o propozitie secundara si regenta ei: propozitia secundara determina propozitia regenta
Exemplu: "Tanarul aude/1 ca bate vantul/2 si ca tigrul rage./3"

1– P.P. (propozitie principala)
2– P.S. (propozitie secundara) →P1 (ca)
3– P.S. (propozitie secundara)→P1 (ca)

Relatia de subordonare se realizeaza prin jonctiune, marcata prin conjunctii sau prin alte parti de vorbire cu rol de conjunctie/element de relatie.

Conjunctiile subordonatoare apar doar in fraza, spre deosebire de conjunctiile coordonatoare, care pot stabili raporturi si intre parti de propozitie de acelasi fel, deci apar si in fraza, si in propozitie.

Conjunctiile subordonatoare pot fi:

• necircumstantiale – introduc propozitii necircumstantiale (atributive, completive directe, completive prepozitionale): ca, sa, ca...sa, daca, de;
• circumstantiale – introduc propozitii circumstantiale.

Conjunctiile subordonatoare circumstantiale pot fi:

• specializate pentru un anumit tip de propozitie: cauzala – caci, deoarece, fiindca, pentru ca;
• concesiva – desi, cu toate ca, chiar daca;
• nespecializate – introduc propozitii de diferite tipuri: ca, sa, daca, de etc.

Asadar, intelegerea tipurilor de propozitii si a relatiilor acestora intr-o fraza este esentiala pentru analizarea lor corecta din punct de vedere gramatical, dar si pentru intelegerea sensului unei fraze.